Spirometria este folosită pentru diagnosticul şi monitorizarea bolilor plămânului cum ar fi astmul, bronşita cronică, emfizemul, fibroza pulmonară. Spirometria este o metodă neinvazivă şi foarte precisă de apreciere a funcţiei pulmonare.

Spirometria este de asemenea utilizată pentru a vedea cât de bine acţionează medicamentele administrate pentru probleme respiratorii.

Pentru spirometrie se foloseşte un aparat numit spirometru ce măsoară cât de mult aer încape în plămâni şi cât de mult aer poate intra sau ieşi din plămân. Spirometrul are o piesă bucală legată la un sistem de măsurare al fluxului şi volumului de aer care este la rândul său legat la un aparat, de obicei computer, ce înregistrează rezultatele şi le reprezintă grafic (curbe) şi numeric.

Pentru diagnosticul şi evaluarea astmului la măsurătorile făcute cu spirometrul sunt importante:

Medicul va compara aceste două valori între ele şi faţă de valorile ideale pentru vârstă, înălţime, sex, rasă şi va putea preciza dacă există obstrucţie a căilor respiratorii. Apoi ţi se va da să inhalezi o substanţă care dilată bronhiile şi după circa 15-30 minute se repetă măsurătoarea. Dacă aceasta a doua este mult mai bună este foarte probabil că ai astm.

Chiar dacă valorile spirometrice sunt normale nu se exclude diagnosticul de astm! În acest caz va fi nevoie de teste suplimentare.

Acurateţea unui test spirometric depinde de cum înţelege şi cooperează pacientul în timpul procedurilor.

Spirometria se efectuează numai în cabinetul medical şi tehnica este complet diferită de cea folosită pentru măsurarea debitului expirator de vârf:

În tot acest timp buzele sunt ţinute strâns în jurul piesei bucale şi nasul este prins cu un clip nazal astfel încât pacientul să respire numai pe gură.

Poziţia este de obicei şezândă, dar dacă pacientul preferă poate să stea şi în picioare, fără a se apleca însă în faţă când expiră.

De obicei sunt necesare minim 3 măsurători corect executate, repetând secvenţa descrisă mai sus, uneori pot fi necesare până la 8 teste.

Timpul necesar pentru spirometrie, depinzând de complexitatea acestuia şi de tehnica şi cooperarea pacientului, variază de la 5 minute până la 30-45 minute.

Rezultatele la spirometrie sunt exprimate de obicei în procente faţă de valorile ideale ale funcţiei pulmonare calculate funcţie de sex, rasă, vârstă şi înălţime. Este foarte utilă şi reprezentarea grafică a fluctuaţiei în timp a funcţiei pulmonare a pacientului respectiv (trend de evoluţie).

Deoarece spirometria implică efort respirator (respiraţie rapidă, forţată, maximală) unii pacienţi pot experimenta după spirometrie greutate în respiraţie şi senzaţie de oboseală, care sunt însă trecătoare şi nu sunt periculoase.

Copiii sub 5 ani cooperează mai greu şi de obicei nu pot face spirometrii de calitate. În acest caz se utilizează un alt mod de măsurare a funcţiei pulmonare numit body-pletismografie.

Nu se efectuează spirometrie la pacienţii ce au suferit recent un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral, care au boli de inimă severe sau care acuză dureri toracice sau palpitaţii cu ritm rapid înainte de spirometrie.

Cum să te pregăteşti pentru spirometrie.